stress_ball

Stresul, cel mai mare binefăcător al organismului

De zeci de ani de zile ni se spune că stresul este cel mai mare dușman, că ne îmbolnăvește și cum că de fapt crește riscul de îmbolnăvire pentru orice boală, de la simpla răceală până la boli cardiovasculare.

Studiul a urmărit 30.000 de adulți, americani, timp de 8 ani. Subiecții au fost întrebați cât de stresați sunt, și dacă cred sau nu că stresul este dăunător pentru sănătate. S-a constatat că cei care au resimțit niveluri înalte de stres în ultimul an au înregistrat un risc pentru deces cu 43% mai mare decât ceilalți. Dar, acest procent era valabil doar pentru cei care credeau că stresul este dușmanul sănătății. În schimb cei care au experimentat de asemenea stres foarte ridicat dar nu considerau stresul ca fiind dăunător, nu erau deloc expuși riscului pentru deces. Ba chiar aceștia au înregistrat cel mai scăzut risc pentru deces, chiar mai scăzut decât cei care au declarat că nu au fost stresați aproape deloc în ultimul an.

O concluzie la îndemână? Cei 20.000 de americani (în medie) care se estimează că mor prematur anual din cauza stresului, de fapt nu mor din cauza stresului, ci din cauza credinței că stresul te ucide.

Prin urmare știința spune că schimbând modul în care gândim despre stres ne face mai sănătoși pentru că dacă credințele se modifică, reacția de răspuns a organismului la acestea se modifică.

Dacă am reuși să vedem semnele neliniștii și simptomele stresului ca pe reacții normale pe care corpul le are atunci când se pregătește pentru acțiune, și am constata că de fapt organismul se energizează pentru a face față provocărilor atunci când inima bate cu putere, transpirăm si/sau crește ritmul respirației, atunci stresul s-ar transforma din dușman în prieten pentru că organismul ar răspunde și interpreta diferit hormonii eliberați în sânge în astfel de situații.

O altă idee revoluționară este aceea că stresul ne face mai sociabili. Iar asta se înâmplă datorită faptului că în situațiile stresante glanda pituitară secretă oxitocină (hormonul îmbrățisării). Iar oxitocina este cea care ne face să simțim cum că avem nevoie de suport social de la familie și prieteni, ne face mai empatici și ne împinge să-i ajutăm pe ceilalți sau să le vorbim despre ceea ce simțim. O altă cercetare, de data asta pe numai 1.000 de subiecți, subliniază chiar acest lucru: cei care și-au petrecut timpul ajutându-i pe alții să treacă prin dificultăți nu au suferit deloc efecte negative ale stresului în organism.

Kelly Mcgonigal, psiholog la Stanford University, susține că de fapt „relația” pe care o avem cu stresul este cea care distruge. Dacă relația este negativă, stresul fiind considerat inamic, luptând împotriva noastră și a scopurilor pe care ni le propunem, atunci el aduce fix consecințele de care ne temem. În schimb, așa cum arată și cercetările recente, dacă stresul este considerat ca având rol mobilizator, atunci el nu provoacă depresie sau orice alte efecte dăunătoare.

Asadar, accesând servicii de psihoterapie puteți modifica realția pe care o aveți cu stresul sau puteți deprinde noi modalități de a-i face față.


*** Adaptare după: www.ted.com & www.washingtonpost.com