Child-divorcing-parents

Indicii că trăiești într-o căsătorie în care nu mai există iubire

Este foarte greu și uneori de-a dreptul înfricoșător să iei decizia de a părăsi o căsnicie. Unii tărăgănează o astfel de decizie ani de zile – cel puțin atâta timp cât încă mai există speranța îndreptării lucrurilor între parteneri. Profunda frică de singurătate împreună cu teama de un nou viitor, de data aceasta incert, pot ține persoana pe loc mulțumindu-se cu durerea și lipsa de satisfacție. E bine de știut însă că a rămâne într-o relație de-a dreptul nefericită poate avea efecte pe termen lung atât asupra sănătății mentale cât și emoționale. Cercetările arată că oamenii implicați în căsătorii disfuncționale au un nivel scăzut al stimei de sine, se luptă cu anxietatea și depresia, și, în general, prezintă rate mai mari de îmbolnăviri decât ceilalți. Ne simțim, și e normal să ne simțim, triști și îndoliați când în final decidem să trecem mai departe – dar oamenii care divorțează reușesc să se recupereze din punct de vedere emoțional și cei mai mulți dintre ei își găsesc noi relații. Există statistici care arată că 85% din cei care divorțează se recăsătoresc în mai puțin de cinci ani.

Dacă identifici toate (sau unele din) semnalele de mai jos sau altele din aceeași gamă, nu înseamnă neapărat că trebuie sau că este timpul să divorțezi, însă este clar că este cazul să reevaluezi serios relația de cuplu si să decizi ce vrei să faci mai departe.

  1. Constant și conștient îți ignori intuiția. Instinctul, intuiția, vocea aceea interioară înțeleaptă îți poate da de știre atunci când o relație „parcă nu prea (mai) merge”. Dar nu tot timpul avem încredere în ea. O ignorăm adesea pentru că, de obicei, spre deosebire de vocea minții care e mai puternică (țipă), aceasta este mai calmă, mai liniștită. Suntem antrenați să ne încredem în logică și în rațiune în atât de multe domenii ale vieții încât atunci când o impresie neliniștitoare de genul „Mai sunt oare cu adevărat îndrăgostit(ă) de omul de lângă mine?” își face apariția îi dăm cu greu atenție pentru că nu avem dovezi concrete sau rațiuni logice pentru ea. Dacă însă faci săpături adânci în jurul acestei impresii vagi și neliniștitoare și găsești răspunsuri ca: „nu mă simt în siguranță să mă exprim precum sunt și simt” sau „nu mă simt respectat(ă) sau fericit(ă) deja de multă vreme” poate atunci n-ar mai trebui ignorată.
  2. Te preocupă problemele și nevoile altora. Multe femei rămân în relații nesatifsfăcătoare mai mult decât ar trebui pentru că au tendința de a pune nevoile altora înaintea celor proprii. Pentru că femeia, în mod normal și natural, își ia rolul social de „purtătoare de grijă” se poate întâmpla să-și ignore o parte din ea însăși, aceea care îi transmite și se află în contact cu nevoile ei. Poate este cazul să-ți analizezi propria relație și propria fericire dacă constați că te implici prea mult în viața altora căutând să o faci mai frumoasă, mai plăcută, mai ușoară.
  3. Distanța dintre voi crește și așteptați prea mult până să cautați ajutor. O modalitate simplă prin care poți deosebi între căsătoria „sub impulsul inerției” – în care rutina e multă și plictisitoare iar sexul nu mai este așa frecvent – și căsătoria în care nu mai există dragoste și iubire, este să te întrebi dacă situația stă de multă vreme așa și dacă merge înspre rău. Multe cupluri trec prin perioade grele, foarte dificile, însă dacă durează mai bine de doi ani și nu sunt semne de îmbunătățire se recomandă ajutor specializat – psihoterapie de cuplu, consiliere maritală. Și mereu este mai bine mai devreme decât mai târziu, înainte de a trece de acel punct din care nu se mai poate face nimic. Pentru că cercetările arată că majoritatea cuplurilor așteaptă în medie șase ani de la momentul în care constată disfuncționalități în cuplu până când vin la psihoterapie. De multe ori până atunci este deja prea târziu pentru că problemele din cuplu pot săpa o prapastie atât de mare între cei doi actori încât aceasta să devină de netrecut. Este mai bine să jucăm fără riscuri și să facem o programare la psihoterapie (în Craiova ;-)).
  4. Visezi la o viață fără jumătatea ta. Dacă ți se întâmplă des să visezi la o viață fericită – unde „fericită” este cuvântul cheie – fără celălalt, atunci acesta este un semnal major că lucrurile nu sunt în ordine. În același timp această fantezie este și un proces prin care ne detașăm emoțional de relație și de prtener(ă) și în timpul căruia încercăm să ne convingem pe noi înșine că nu ne mai pasă. În felul acesta eventuala separare se va resimți ca fiind mai puțin dureroasă. Și totodată devine astfel clar că dragostea a dispărut pentru tine. Este indicat totuși ca înainte să faci niște pași concreți în direcția divorțului și a despărțirii să verifici dacă nu cumva mai sunt lucruri pe care ai putea sau ai vrea să le faci pentru a salva sau îndrepta relația. A alege să pleci cu regretul că încă mai era speranță și încă se mai putea face câte ceva pentru relația voastră îngreunează mult recuperarea psihică și emoțională.
  5. Ai încetat să mai lupți. Dacă ai încetat să mai lupți și te simți din ce în ce mai străin de celălalt, atunci ai ajuns poate la o răscruce și este probabil cazul să revizuiești relația. Dacă în urma certurilor cuplul nu discută despre ceea ce tocmai s-a petrecut, sau unul din soți rămâne de neclintit pe propria-i pozitie și refuză să asculte și perspectiva celuilalt, nu este deloc bine. Uneori conflictele nerezolvate ne pot face să credem că dragostea a dispărut de tot din cuplu. Dar este posibil să nu fie adevărat ci sentimentele frumoase pe care le avem unul pentru altul să se regăsească sub mormanul acestor conflicte nerezolvate. De tine depinde dacă mai vrei (sau mai ai puterea) să mai incerci o ultimă dată o reconectare cu partenerul sau dacă ai epuizat toate resursele pentru a face relația să meargă.
  6. Vestitorii apocalipsei relațiilor de cuplu. Conform lui John Gottman de la The Gottman Institute există patru comportamente extrem de distructive (vestitorii apocalipsei) pentru orice relație. Dacă sunt prezente și frecvente unul sau mai multe dintre aceste comportamente, atunci nu sunteți pe drumul cel bun. A fi critic cu celălalt, a-l blama, a-l învinovăți, a-i azvârli replici ca „tot timpul întârzii” sau „nu faci nimic ca lumea” înseamnă o lovitură la temelia relației. Dacă ești (sau devii) defensiv și permanent te aperi și refuzi să-ți asumi responsabilitatea sau ataci ca răspuns automat la feedback-ul partenerului atunci ții departe încrederea și bunăvoința din căsnicie. Atunci când ai o atitudine disprețuitoare la adresa celuilalt, îl insulți, îl jignești, sau faci tot felul de remarci sarcastice apare imediat implicația cum că tu i-ai fi superior și asta corodează relația. Și ori de câte ori te închizi complet în tine și nu mai comunici, când devii stană de piatră celălalt având impresia că „vorbește la pereți” în loc să ai o atitudine deschisă și comunicativă atacând problemele pentru a le rezolva, de fapt creezi mai multă distanță și incorectitudine în loc de iubire și sprijin. Dacă vreuna (sau toate) sună familiar, e timpul să faci o programare la psihoterapie.
  7. Nu te simți ascultat(ă) – sau tu ai putea să nu asculți. Dacă stați și discutați și cumva pare că vorbiți în van și că nimic nu se schimbă, atunci iar e o problemă. Cea mai puternică metodă de a ne rezolva conflictele este a-l asculta cu adevărat și a-l înțelege cu adevărat pe celălalt. Când invităm partenerul să ne împartășească ce-am făcut de l-am dezamăgit și-l ascultăm și-i înțelegm sentimentele și trăirile ștergem cu buretele ani de zile de durere, furie și frustrare. Foarte, foarte rar cearta este într-adevăr despre al cui e rândul să ducă gunoiul. Mai degrabă aceasta e doar o supapă pentru altceva. De exemplu pentru faptul că unul sau poate amândoi se simt subapreciați sau copleșiți sau le sunt ignorate eforturile.

În final, la psihoterapie, cuplul poate lucra cu dificultățile pe care nu le poate depăși, poate soliocita consiliere maritală dar la fel de bine poate fi asistat în luarea unei decizii categorice. La fel de oportună este și psihotearapia suportivă pentru victima unui divorț.


*** Traducere și adaptare după redbook.com