RELATIONSHIP

Alianța terapeutică „rules” in psihoterapie!

Scott D. Miller, Ph.D, este un psihoterapeut extraordinar și un autor pe masură. Totodată este practicant de terapii scurte, colaborative, orientate pe resurse și soluții. Ca și mine. :) Am găsit pe blogul lui un articol care m-a inspirat să mai scriu puțin despre psihoterapie, și mai ales despre ce funcționeaza în psihoterapie.
Exista deja multe date de cercetare ce indică faptul că mult mai important – pentru succesul terapiei – decât orientarea teoretică a psihoterapeutului (adică școala de psihoterapie în care e format și pe care o practică) sau anii săi de experiență, este persoana terapeututlui.
Un studiu relativ recent (2013) arată că clientul poate să-și dea seama, să „citească” din comportamentul terapeutului, dacă acesta este fericit, multumit, satisfăcut cu viața sa. Și pare-se că stresul și supărările din viața privată a terapeutului influențează negativ alianța terapeutică – aceasta fiind predictorul cel mai bun pentru succesul terapiei. Cercetarea mai arata și că psihoterapeuții nu reușesc să evalueze corect dacă clientul lor este sau nu implicat în relația terapeutică.
Așa încât, pentru a face o evaluare obiectivă asupra evoluției alianței terapeutice, și deci pentru a putea preveni abandonul și prevesti succesul intervenției, eu folosesc de obicei cu toți clienții mei, la fiecare ședință de psihoterapie, 2 instrumente simple, scurte, cu 4 itemi fiecare, ce măsoara pe de-o parte evoluția pacientului de la o ședință la alta iar pe de altă parte alianța terapeutică. Despre ele mai puteți citi câte ceva pe-aici. Folosirea celor două instrumente de feedback – ORS și SRS – crește rata de succes a intervențiilor psihoterapeutice.


*** inspirat de www.scottdmiller.com

*** articolul științific: PubMed