Trăim în niște vremuri în care se manifestă o așa-zisă „medicalizare a vieții”. Probabil ați observat deja că în ziua de azi există pastile pentru orice: pentru slăbit, antistres, pentru potență, pentru memorie, pentru somn, pentru ten, pentru stimularea (sau pierderea) poftei de mâncare, antitabac, antialcool, pentru relaxare, etc. Nu militez impotriva pastilelor. Iși au și ele rolul lor bine determinat. Dar ele nu oferă totuși răspunsuri la întrebări. Multe dintre problemele „tratate” de aceste pilule se datorează mai degrabă comportamentelor, gândurilor și sentimentelor noastre decât funcționării celulare normale a organismului. Aș spune că medicamentele acestea se adresează corpului, fizicului, părții „hardware” a omului pe când psihologia, în speță psihoterapia, se adresează sufletescului, mentalului, părții „software”. Un psihoterapeut lucrează cu gândurile, emoțiile și comportamentele clientului. În final alegerea aparține fiecăruia.

O definire a psihoterapiei, într-un mod ușor de înțeles și foarte haios ar fi: „Psihoterapia este atunci când o persoană cu o problemă emoțională primește ajutor de la o altă persoană cu o problemă emotională ceva mai mică.” (J. Watkins, 1983)

Vorbind însă despre ceea ce funcționează în psihoterapie, Sommers-Flanagan spune cam așa:
„Terapia pe care o ofer este bazată pe cercetări empirice extinse. Aproximativ 40% din vindecare vine de la tine: dacă ești motivat, dacă problemele tale nu sunt foarte mari, și dacă ai cultivate niște relații solide, bazate pe într-ajutorare cu prietenii și familia, atunci suntem în formă maximă.
Un alt procent de 30% din vindecarea ta vine de la noi doi, de la relația terapeutică pozitivă pe care o dezvoltăm împreună… Așa că hai să lucrăm împreună și să ne străduim să ne simpatizăm unul pe altul.
Apoi, celalalt procent de 30% din vindecare este bazat în egală măsură, pe de-o parte pe cât de bine îți pot dărui speranță și încredere că acest proces te va ajuta, iar pe de altă parte pe ce tehnici anume, specifice, de consiliere voi folosi.
Așa încât cred că cel mai bun lucru ar fi să ne-apucăm repede de treabă și să muncim amândoi la construirea unei puternice relații terapeutice pozitive.”